Mochaccino
În era descoperirilor, când europenii aduceau băuturi exotice, fructe și condimente din coloniile cucerite, a venit, în secolul al XVI-lea, un import special. Misterioasa cacao, băutura preferată a aztecilor, a devenit peste noapte extrem de populară în Europa. Conchistadorii spanioli au fost serviți cu această băutură de către regalitatea atzecă și și-au dat seama că au descoperit ceva deosebit. În Europa a venit ca un adaos la zahăr (mulțumită regelui Spaniei Carol Quintul, care iubea gustul) și, ulterior, în procesul de modificare a acizilor, îndepărtare a grăsimilor și de separare a untul de cacao. După, desigur, au apărut ciocolata și un vast număr de alte produse și deserturi.
Ca băutură, cacaoa era preferată, în Europa, caldă și foarte concentrată. Apărând cu aproape 50 de ani înaintea cafelei pe continent, utilizările sale au fost explorate în profunzime. Să menționăm în context că, destul de des, cacaoa caldă era băutura aleasă pentru a fi servită cu otrava în asasinate celebre din Europa barocă.
Să revenim însă la băuturile noastre preferate..
Mochaccino combină în părți egale espresso, spumă de lapte și spumă din lapte cu ciocolată. Poți folosi sirop de ciocolată cu lapte rece – sau puteți amesteca 2-3 lingurițe de pudră de cacao cu zahăr (după gust) într-un vas cu lapte rece.
Într-un pahar, pune spuma din lapte de ciocolată peste espresso.
Băutura Mocha nu ar trebui confundată cu cafeaua din Yemen, numită după portul Mocca. Unii spun că Mocha are un gust de ciocolată aparte și, poate de aceea băutura se numește Mochaccino.
Fun fact – Voltaire, un pasionat de cafea care, potrivit relatărilor, bea între 50 și 70 de cafele pe zi, amesteca de plăcere cafeaua și ciocolata pentru a-și menține ,,spiritul nemuritor”.