Cum a apărut Irish Coffee?
O poveste menită să ne țină de cald, la propriu – cafeaua irlandeză (caife Gaelach, în gaelică) s-a născut din nevoia de a ne încălzi după expunerea prelungită la temperaturi scăzute.
Mai întâi, însă, puțină istorie.
În 1927, americanul Charles Lindbergh traversează Atlanticul cu avionul – punct de cotitură în istoria aviației globale. În următoarele două decenii, Irlanda devine avanpostul european al zborurilor comerciale din America – zboruri care se făceau cu hidroavionul. Călătoria cu „vaporul zburător” era lungă și foarte, foarte friguroasă, motiv pentru care primul lucru pe care ți-l doreai când ajungeai la finalul zborului era ceva cald de băut. Ca să-ți faci o idee despre cum ajungeai în America în anii 30 și 40 din secolul trecut, urmărește acest scurt documentar:
În acest context, în iarna lui 1942, Joe Sheridan, bucătarul-șef al restaurantului de la Port Foynes, a avut ideea de a adăuga whisky în cafea ca să încălzească pasagerii abia debarcați din hidroavioane. Legenda spune că un astfel de pasager ar fi întrebat, public, dacă ce bea e cafea braziliană, moment în care Sheridan a replicat „nu, e cafea irlandeză!”. Și așa i-a rămas numele!
Rețeta de bază a cafelei irlandeze – azi considerat cocktail și servit ca atare în mai toate pub-urile din lume – e simplă: se amestecă o parte whisky irlandez, două părți cafea espresso și o linguriță de zahăr brun, iar la final încă o parte de frișcă.
Evident că dincolo de simplitatea proporțiilor există nenumărate rețete și ingrediente suplimentare, însă baza e aici: 80 ml (două-trei porții de espresso), 40 ml de whisky irlandez, 30 ml de frișcă și o linguriță de zahăr brun.
În rest, cum spun irlandezii – „Sláinte” („sănătate!”) și „Céad míle fáilte!” („o sută de mii de salutări!”)!