15 lucruri pe care nu le știai despre cafea
Cafeaua e un lucru incredibil. Când te gândești la mirosul hipnotizant al unei cești de cafea proaspăt preparate, la gustul senzațional al primei guri de cafea dimineața. Mmm… Nu cred că ne-am putea imagina – noi, cei care iubim cafeaua – cum ar fi viața noastră fără aceasta.
Au fost însă, dăți în istorie când lucrurile au stat altfel. Când s-a încercat chiar interzicerea cafelei cu totul. Din fericire, așa ceva nu se mai poate repeta în ziua de azi. Astăzi ne bucurăm de accesul la zeci sau sute de rețete exotice de cafea și citim articole desprea cafea cum e acesta. Să trecem la lista de 15:
Cafeaua nu s-a numit dintotdeauna așa
Da, „cafea” este un cuvânt universal acum. Însă, el era folosit la început numai în Orientul Mijlociu, provenind din arabescul ”qahwa”, o prescurtare a ceea ce s-ar traduce aproximativ ”vinul boabei”. A ajuns în limba turcă drept ”kahve” după care s-a răspândit mai departe în toate limbile, ajungând și la noi sub forma prezentă de ”cafea”.
Boabele de cafea sunt, de fapt, semințe de cireșe
Nu, nu cireșele la care te gândești. Ci din ”cireașa de cafea” care crește în arborele de cafea. Știm, nu sunt cele mai creative denumiri, nu noi le-am inventat. Fiecare astfel de cireașă conține o sămânță sau două care vor fi transformate în cafea după ce vor fi culese, procesate și uscate. Dacă sunteți curioși în legătură cu acest fruct, să știți că sunt mai puțin zemoase decât cireșele noastre, însă sunt foarte dulci.
Mitul descoperirii cafelei
Legenda spune că un cioban din Etiopia pe nume Kaldi a descoperit din întâmplare proprietățile cafelei în 850 e.n. Văzând cum caprele sale devin agitate și pline de energie după ce mâncau niște fructe mici și roșii din tufișuri, le-a încercat și el din curiozitate. Mergând către un imam pentru a-i povesti de descoperirea sa, imamul nu a avut o impresie la fel de bună și le-a aruncat furios în foc de unde a ieșit mirosul acela de cafea pe care-l știm cu toții. Oamenii din jur le-au scos din flăcări și le-au pus în apă fierbinte, de unde ar fi apărut și cafeaua. Povestea e, cel mai probabil, doar un mit, însă nu o face mai puțin interesantă.
Nu există căsnicie fericită fără cafea
Prin secolul al XVI-lea, Istanbul (Constantinopol pe atunci) era împânzit de cafenele. Cum cafeaua juca un rol într-atât de important în viața de zi cu zi a locuitorilor capitalei încât se spune că a fost dată și o lege care dădea dreptul oricărei femei de a divorța de soțul ei dacă acesta nu îi saitsfăcea nevoia zilnică de cafea. Pare un motiv bun, nu?
Cafeaua preparată e mai puternică decât un espresso
Unii ar putea crede că un espresso este mai puternic pentru că pare să fie multă cofeină concentrată într-o cantitate mică de cafea. Însă, într-o doză de espresso găsim doar undeva la 64 de mg de cafea, pe când într-o cafea preparată găsim de regulă cam 95 de mg la fiecare 240 de ml.
Cu cât e mai deschisă la culoare, cu atât e cafeaua mai tare
Pare paradoxal, însă există un principiu conform căruia cu cât este boaba de cafea mai deschisă la culoare, cu atât e mai mare concentrația de cofeină. Așadar, dacă vrei ceva tare care să te trezească dimineața – ori să te ajute cu moleșeala de după-amiază – atunci acesta e răspunsul pentru tine. Cu cât sunt mai prăjite și mai închise la culoare, cu atât boabele de cafea vor avea o gust și aromă mai puțin intense.
Supradoza este posibilă
Se întâmplă foarte rar ca cineva să își pună viața în pericol din cauza consumului de cafea, dar nu imposibil. Totuși, cele mai multe dintre decese se datorează combinației cu diverse medicamente ori pe fondul unor afecțiuni cronice – nu cafelei în sine. Studiile arată că atâta timp cât bei sub 400 de mg de cofeină pe zi, nu ar trebui să ai probleme. Trecând de această limită te vei lovi de migrene, un puls ridicat, tremurături, greață sau disforie. Poate produce chiar halucinații ori leșin, dar asta se întâmplă numai la doze de 1200 de mg în sus.
Mari oameni din istorie și relația lor complicată cu cafeaua
Despre scriitorul Francois-Marie Arouet, cunoscut lumii ca Voltaire, se spunea că bea și câte 40-50 de cești de cafea cu cacao pe zi. Deși asta este mult peste doza recomandată, Voltaire a dus o viață lungă și sănătoasă, ajungând până la 83 de ani. La fel, despre fostul președinte al Statelor Unite, Theodore Roosevelt, se spune că ar fi băut câte 3-4 litri de cafea pe zi. A murit la 60 de ani când un cheag de sânge i s-a dus din picior în plămâni. Cât despre Beethoven, deși n-am putea spune câte cești de cafea bea într-o zi, știm doar că de fiecare dată își număra fix 60 de boabe pe care le măcina pentru o ceașcă.
Bach a dedicat o piesă cafelei
Prin 1735, Johann Sebastian Bach a compus ”Schweigt stille, plaudert nicht”, cunoscută și drept ”Cantata Cafelei”. În piesă avem un duet tată-fiică, în mijlocul unei discuții aprinse despre cum ea bea prea multă cafea și de aceea nu-și găsește un soț. În replică, ea spune că de ar renunța, ar ajunge ca o ”friptură uscată de capră”. Tatăl îi dă un ultimatum, iar ea minte spunând că acceptă. Când se întâlnește cu pețitorii, însă, le spune în secret că vor trebui să o lase să bea câtă cafea dorește dacă doresc să o ia de soție.
Cafeaua a dus Brazilia la Olimpiadă
În 1932 statul brazilian nu își permitea să trimită toți cei 69 de atleți la Olimpiada din Los Angeles. Așa că i-au urcat într-un vapor cu 50.000 de saci de cafea pe care i-au vândut în diferite porturi pe drum. Ce putem spune altceva decât „ce mare noroc pe brazilieni că sunt cel mai mare producător de cafea din lume!”.
Cafeaua: sursa de inspirație pentru primul webcam din lume
Prin 1991 cercetătorii de la Cambridge au montat o cameră care transmitea imagini live cu un aparat de cafea din ceea ce ei denumeau ”Trojan Room”. Ca să nu mai piardă timpul fără motiv, puteau să vadă încă dinainte de a merge acolo dacă mai aveau cafea sau nu. Câțiva ani mai târziu, camera web a fost conectată la internet și a devenit cunoscută la nivel internațional. Erau oameni care vizionau de curiozitate din toate colțurile lumii, însă cercetătorii au închis-o prin 2001.
S-a încercat interzicerea cafelei de mai multe ori în istorie
În 1511 de exemplu, guvernatorul orașului Mecca din Arabia Saudită a interzis cafeaua fiindcă avea impresia că face oamenii să piardă vremea și să ticluiască diverse planuri pentru a-l da jos de la putere. O altă poveste ne spune că pe la începutul lui secolului al XVII-lea, mai mulți prelați de la Vatican voiau să interzică, de asemenea, consumul de cafea fiindcă ar avea efecte „demonice”. Papa Clement al VIII-lea, însă, era un iubitor împătimit de cafea – astfel încât a decis că ar trebui mai degrabă sfințită decât interzisă. Iar acestea nu sunt singurele cazuri. Până și în Imperiul Otoman a fost interzis consumul de cafea în public, în Istanbul, în 1633 – ori chiar și în Suedia s-a încercat interdicție, de câteva ori, din cauza îngrijorărilor că ar putea afecta grav sănătatea.
A fost o vreme în care femeile din Londra au făcut o petiție împtoriva cafelei
Se întâmpla pe la finele anilor 1600, când cafenelele erau locul de întâlnire pentru bărbații care voiau să scrie ori să vorbească politică, pierzând zilele și nopțile prin acele locuri. Se spune că soțiile lor, nemulțumite din acest motiv, s-au organizat și au scris ”Petiția femeilor împotriva cafelei”. Sau, cum le plăcea lor s-o numescă, ” acestă băutură abominabilă, blestemată, la mare modă acum”. Nu e sigur că petiția chiar a fost scrisă de femei însă, chiar și așa, trebuie să recunoști că nu citești așa ceva în fiecare zi: ”Pentru o femeie căsătorită este greu de tolerat atunci când se întinde în patul ei conjugal și, în locul unui soț care să răspundă pasiunii arzătoare, găsește un cadavru ambulant ce refuză să răspundă”.
Brazilia este cel mai mare producător de cafea din lume
Probabil nu e nicio noutate pentru tine, având în vedere reputația și titlul pe care îl deține de vreo 150 de ani încoace. De fapt, o treime din toată cafeaua din lume provine din Brazilia. Pe locul 2 se află Vietnam cu jumătate din producția Braziliei, urmat de Columbia și Indonezia.
Cum a ajuns cafeaua în Europa
Cafeaua a ajuns în Malta la multe decenii după ce ajunsese deja un element important în viața și cultura din înalta societate musulmună din Turcia și Orientul Mijlociu. Maltezii înstăriți s-au îndrăgostit atât de repede de ea încât au deschis și ei cafenele la rândul lor. Venețienii au fost primii care au adus-o pe continent și au făcut un comerț foarte profitabil cu ea. Și, dacă erai curios, prima cafenea din Europa continentală a fost deschisă în Veneția în 1645.
(articol tradus și adaptat din The Daily Meal)